Numai Domnul știe

Numai Domnul îmi știe plânsul și suspinul în necaz,
Numai El mă ține în brațe, când am lacrimi pe obraz,
Numai El mă înțelege și îmi vine în ajutor,
Când toți din jur mă părăsesc în furtună și-n cuptor.

Numai Domnul îmi știe rana ce adesea sângerează,
Și tot El este Acela ce mi-o leagă și-o pansează.
Numai Domnul îmi știe taina rugii spuse în miez de noapte,
Când nu-i nimeni să m-audă ce-aș putea rosti în șoapte.

Numai Domnul îmi știe plânsul și durerea mea din piept,
Numai El îmi știe rana și dorul, de când Îl aștept...
O, ce dulce-i părtășia când în miez de noapte vine
Și în dragostea-i de Tată El pe brațul Său mă ține!

Numai Domnul îmi știe starea, bucuria și amarul,
Numai El îmi dă putere să beau pe deplin paharul...
Dar nu-mi pierd nădejdea în Domnul, oricât de greu este în cuptor,
Fiindcă-n El mi-e izbăvirea și-n veci al meu Mântuitor!

Numai Domnul îmi știe ceasul și clipele ispitei grele,
Dar tot El îmi dă putere să trec biruitor prin ele,
Căci de n-ar fi El cu mine și de nu m-ar întări,
Fără preget și în grabă în păcat m-aș prăbuși.

Numai Domnul îmi știe gândul cel ascuns și nerostit
Și tot El mă mustră în taină dacă nu-s neprihănit.
Numai Domnul îmi poartă grija pentru ziua cea de mâine,
Fiindcă-i Tatăl meu cel bun, care-mi dă belșug de pâine!

O, ce mare mângâiere am în suflet neîncetat
Să Te am pe Tine, Doamne, Salvator și Împărat!
Nu-i mai mare fericire decât cu Tine în veci să fiu
Totdeauna lângă Tine, Doamne, veșnic să mă știu.

O, mărire Ție, Doamne! Veșnic Tu să să fii slăvit!
Să fii binecuvântat, onorat și preamărit!
Fiindcă numai Tu, Isuse, m-ai iubit dintotdeauna
Și cu brațele deschise m-aștepți să-mi dăruiești cununa!

(21-22 septembrie 2026)